Pentru o dezvoltare armonioasa si o performanta optima, calul are nevoie de o hrana sanatoasa si echilibrata. Aporturile alimentare ale unei ratii bine concepute sunt clasificate pe categorii precum energia, fibrele, materiile proteice, mineralele si vitaminele.
Nevoile energetice ale calului variaza, insa, in functie de greutate, de temperament, de efortul depus, dar si de conditiile de viata.
Principalele surse de hrana ale calului sunt reprezentate de amidonul din cereale si de celuloza din furaje, care sunt zaharuri sau glucide, dar si de lipide sau materii grase continute de furaje sau alte produse vegetale.
Fibrele sunt reprezentate de glucidele membranare ale vegetalelor, altfel spus de celuloza, avand un triplu rol: o functie de lest, asigurand un bun tranzit intestinal, o functie de stimulare a celulelor care captusesc tubul digestiv, permitand o buna utilizare nutritionala a alimentelor ingerate si o functie de masticatie, atunci cand nu sunt sub forma de granule sau concentrate.
Mineralele sunt indispensabile organismului. Macroelementele (calciu, fosfor, clorura de sodiu, potasiu, magneziu si sulf) si oligo-elementele (fier, zinc, cobalt, iod, mangan, seleniu) intervin ca un fel de reglatori ai functiilor organismului. De aceea, este bine sa acordam o atentie deosebita raportului fosfor-calciu din ratia globala. Acesta trebuie sa se situeze intre 1,5 si 2. De exemplu, un cal de munca, cu o greutate de 500 kg are nevoie de aproximativ 20 g de fosfor si de 35 g de calciu.
Proteinele sunt esentiale mai ales in perioadele de gestatie, lactatie, crestere si de efort muscular.
Vitaminele sunt substante organice pe care organismul nu si le poate fabrica singur, dar care ii sunt indisponibile. Distingem doua categorii: vitaminele solubile aflate in grasimi sau lipidosubile, cum ar fi vitaminele A, D, E, K, a caror stocare in organism este posibila. Acestea pot fi administrate sub forma unei cure. A doua categorie este cea a vitaminelor solubile in apa sau hidrosolubile, precum vitaminele C si B, care nu pot fi conservate in organism si deci vor trebui asigurate zilnic prin alimentatie.
Un aliment complet permite obtinerea unui echilibru alimentar cel mai bine adaptat calului si nivelului sau de performanta. De asemenea, permite un control perfect al volumului de hrana, al nivelului de proteine, al surselor de energie, al vitaminelor si mineralelor. Ratiei industriale ii pot fi adaugate paie si fan, care vor reusi sa tina animalul ocupat.
Indiferent daca animalul este folosit pentru munca sau pentru sport, furajarea calului urmeaza aceleasi principii de baza.
La toate componentele alimentatiei, se iau in calcul urmatoarele lucruri: rasa calului (daca este usor de mentinut in greutate sau nu), talia si greutatea, varsta si efortul depus. Se calculeaza o ratie aproximativa de fan, mai intai bazata pe principiul minimal de 1,5 kg de fan pe 100 kg/cal, o ratie pe care calul o primeste neconditionat, indiferent daca sta in boxa sau face efort.
Proteinele ajuta la dezvoltarea muschilor. Raportul calciu/fosfor trebuie sa fie 2/1. Calul este pretentios in ceea ce priveste calitatea apei. Aceasta trebuie sa fie proaspata, limpede, fara mirosuri. Temperatura ideala se incadreaza intre 8 si 14 grade, apa prea rece putandu-i provoca colici. In medie, un cal bea intre 20 si 40 de litri de apa pe zi, dar cantitatea poate depasi 50 de litri, pe canicula, sau in caz de efort intens.
Poate bea din galeata sau din adapatoarea automata. Este bine de stiut ca atunci cand calul este asudat, dupa un efort intens, nu trebuie sa-i lasi imediat la discretie apa, ci sa-i dai sa bea dupa ce se odihneste putin, altfel, risti sa declansezi colicile abdominale. Nutritionistii fac deosebirea intre un cal de agrement, care depune un efort scazut sau mediu si un cal de sport, care face un efort intens. Un cal de promenada, de exemplu, nu are acaleasi nevoi energetice ca un cal de competitie.
Alimentatie pentru calul de sport
Calul de sport necesita o alimentatie bogata in grasimi, fibre si energie. Atentie insa la prea multe furaje, sau prea mult amidon dar si la supraalimentarea in perioade de antrenament usor! Daca scade efortul, trebuie scazuta si ratia de mancare. La efort mare, trebuie din nou crescuta, altfel calul nu va mai primi un bonus nutritiv care sa il ajute in varful de prestatie.
Flactuatia in alimentatie ii da calului vitalitate. O prestatie competitionala nu trebuie sa urmeze prea repede dupa o prestatie de antrenament foarte obositoare, calul avand nevoie de o perioada de revenire pentru repararea acelor mici usuri in muschi sau tendoane. Regula este urmatoarea: efort mic/ energie mica, efort mediu/ energie medie, efort mare/ energie multa.
In perioada de gestatie de 1-8 luni, nutritionistii recomanda o furajare normala, ca pentru orice cal. In perioada 9-11 luni, ca si in momentul alaptarii, trebuie cizata o nutritie bogata in calciu, fosfor, proteine, cu energie redusa. Concentratia de fibre trebuie sa fie adecvata, dar nu prea mare: 1/3 boabe, 2/3 fanuri. Sunt recomandate: lucerna, taratele de grau, ovaz, sfecla deshidratata.
Manzul sufera foarte des de lipsa de fosfor. Cand calul mananca foarte multe substante energetice, calitatea scheletului este redusa. De aceea, manjii trebuie sa fie furajati intr-un mod constant, fara fluctuatii in perioada diversificarii alimentatiei, care are loc din a treia luna de viata. Pentru caii care stau in aer liber pe toata perioada anului, urmatoarele reguli sunt valabile: cand temperatura scade sub 5 grade, creste necesitatea de energie cu 20% pentru fiecare 5 grade in minus. La varsta de 3-12 luni, se recomanda o crestere uniforma a ratiei de hrana, mai multe proteine decat energie. La 12-24 luni: un cal care incepe antrenamentul usor, necesita cu 25% mai mult decat un cal adult, adica 4-5 kg de furaje bogate in proteine. La 24-30 luni: volumul corporal creste, antrenamentul devine mai intensiv, necesita cu 30% mai mult decat un cal adult, ratia de fan se creste cu 1 kg. La 30-36 luni: scade nevoia de proteine, calul necesita furaje bogate in energie, ajustate dupa efortul depus.
Sfaturi despre alimente
1. Ovazul: caii batrani trebuie s ail primeasca adrobit (nu macinat, cid oar spart bobul ca sa poata fi digerat). Maximum este 1 kg de ovaz/ 100 kg! atentie la caii care devin aupraexcitati de la ovaz! Merge bine impreuna cu un fan de calitate normala. De asemenea, trebuie sa fii atent la caii care sau predispozitie sa faca furbura, fiindca ovazul contine amidon.
2. Orzul: este foarte indicat pentru caii care sunt alergici la ovaz. Contine grasimi si amidon. Boabele trebuie neaparat sa fie inmuiate in apa calda sau zdrobite inainte de furajare, deoarece coaja bobului este prea rezistenta pentru a fi digerata.
3.Tarate de grau: ratia maxima pe zi este de 100 g/ 100 kg cal. Acestea contin multe proteine si foarte mult fosfor, fiind recomandat sa se dea daca furajezi cu lucerna, care este foarte bogata in calciu.
4. Soia: este foarte bogata in proteine! Este un supliment bun, daca fanul este sarac in proteine. Maximum 100 g/100 kg cal. La supradozare este otravitor, poate duce la moarte.
5. Porumb: contine multa energie, putine proteine, grasimi si fibre. Poate fermenta in intestinul gros si reduce absorbtia de minerale. Se recomanda amestecarea cu ovaz.
6. Lucerna: un fan de calitate foarte buna poate inlocui partial un fan cu proteine mai putine, foarte bun la ingrasarea calului subnutrit. Contine mult calciu si este recomandata la iepele gestante sau care alapteaza, in loc de supliment de calciu.
7. Sfecla deshidratata: trebuie udata cu cel putin 20 de minute inainte de furajare, in cantitate dubla de apa fata de sfecla. Este foarte buna pentru caii deshidratati, caii mofturosi, sau care au probleme intestinale, fiind bogata in fibre.
8. Morcov: calul poate manca fara probleme 2 kg de morcovi pe masa, dar mai mult nu se recomanda, deoarece morcovul are un efect usor laxativ.
Ponturi
• Stomacul unui cal este redus ca dimensiuni, in ciuda gabaritului sau, si poate asimila in jur de 15 litri, comparativ cu al unei vaci care poate asimila 200 de litri. De aceea, va trebui sa fractionezi aportul alimentar. Il poti, de exemplu, alimenta dimineata, dupa-amiaza si seara, iar distribuirea hranei e bine sa fie conditionata pe ore de munca si de iesiri. Astfel, un cal va trebui hranit cu cel putin doua ore inaintea oricarui exercitiu, stiut fiind faptul ca hrana este mai bine digerata si mai profitabila dupa efort.
• Diminueaza-i ratia in zilele de odihna, care preced reluarea unui efort intensiv. O supraalimentare energetica glucidica (amidon) in raport cu nevoile momentului, induce o supraincarcare a muschilor in glucogen. Odata cu reluarea muncii, mai ales la caii crescuti in boxa, efortul violent poate antrena o eliberare de acid lactic. Consecinta: crampe musculare, sangerari.
• Calul utilizeaza hrana pe care i-ai dat-o cu o zi sau doua in urma si nu pe cea pe care i-ai administrat-o in ziua respectiva.
• Da-i furaje, inainte de concentrate. Fiindca stomacul are o slaba actiune mecanica, alimentele raman aici stratificare, in ordinea ingerarii lor. Pentru a evita ca fanul sa “mature” concentratele, si sa compromita digestia, trebuie sa distribui fanul cu cel putin o ora inaintea ratiei de concentrate.
• Adapa-l inainte de a-l hrani. Daca apa ajunge in stomac dupa alimente, acestea din urma se pot umfla, ceea ce poate antrena aparitia colicilor, si a spasmelor.